Tu-inger ratacit in bezna pura,
Ti-ai pierdut urma dulce, diafana,
Sub vantul ce-ti lovea cumplita rana,
Prin balti si valuri, tot mustind a ura...
Tu-suflet gol, zvacnire stravezie,
Azi, tremurand de teama si de dor,
Te-ai dus de langa noi mult prea usor,
Spre clopote albastre din vecie.
Tu-plans amar al sortii, strivit in palme ude
Tu, recviem salbatic, cantat si scris, citit,
Sub cantul spart al mortii ce inca se aude,
Priveste-acum in urma, noi stim ca n-ai murit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu